Întrebări frecvente

Ce este un pui convențional?: Puii din ziua de astăzi sunt selectați genetic pentru a oferi mai multă carne.

Un pui crescut pentru carne se numește pui convențional. Acești pui sunt selectați genetic pentru a crește rapid și a produce mai multă carne într-un timp foarte scurt. Sunt crescuți în ferme industriale, ca parte a unei producții intensive. Această selecție genetică a modificat dramatic biologia și fiziologia lor, făcându-i predispuși la numeroase afecțiuni care le provoacă suferință de-a lungul scurtei lor vieți.
De ce milităm pentru o viață mai bună pentru puii crescut în sistem convențional?: Producția globală de carne de pasăre a înregistrat o creștere semnificativă

În ultimele decenii, producția globală de carne de pasăre a înregistrat o creștere semnificativă, devenind cel mai consumat tip de carne la nivel mondial. Cu toate că se observă o creștere a interesului pentru veganism, flexitarianism, și vegetarianism, împreună cu o conștientizare crescută cu privire la practicile din industria zootehnică, numărul animalelor ucise rămâne relativ constant.

Este necesară o schimbare în modul de creștere al puilor de carne, iar cel puțin criteriile minime trebuie aplicate pentru a asigura bunăstarea lor.
Ce este selecția genetică și câte tipuri de pui convenționali există?: Despre transformarea prin selecție genetică

Este un procedeu simplu prin care, generație după generație, puii au fost selectați pentru înmulțire doar cei mai mari pui. Pentru ei aceste caracteristici neobișnuite sunt total în defavoarea supraviețuirii.

Există trei rase de pui pentru carne (broiler) care reprezintă majoritatea cărnii de pui produsă la nivel global: COBB 500, ROSS 308, HUBBARD FLEX (RSPCA, n.d.). Dintre puii cu creștere lentă, pot fi enumerați Hubbard JA757, 787, 957, 987, Rambler Ranger, Ranger Classic și Ranger Gold.
La ce boli sunt predispusi puii cu creștere rapidă?: Despre bolile de care suferă puii cu creștere rapidă

Din cauza sistemului lor imunitar scăzut, dar și al dimensiunii, puii broiler pot dezvolta diferite boli precum:

Boala mușchilor verzi (miopatia pectorală profundă) – este cauzată de lipsa de alimentare cu sânge a unor fibre musculare ce determină moartea lor.

Afecțiunea dungilor albe – presupune acumularea de depozite de grăsime în mușchi și este o formă de necroză influențată de creșterea rapidă. 9% dintre puii cu creștere lentă suferă de așa ceva comparativ cu 63 – 78% în cazul celor cu creștere rapidă.

Pieptul de lemn – este reprezentat de celulele musculare mărite care provoacă duritate din cauza fluxului sanguin care nu satisface cerințele musculare.

Sindromul morții subite (insuficiența cardiacă) – mușchii care se dezvoltă atât de rapid au nevoie de mai mult oxigen și nutrienți. Inima trebuie, deci, să depună mult mai mult efort pentru a-i furniza.

Ascita – (burta de apă) presupune că o “creștere rapidă, cuplată cu capacitatea capilară pulmonară insuficientă, agravează hipertensiunea pulmonară care duce la insuficiență cardiacă dreaptă” (Shivaprasad 2002).

Tiroidita autoimună – apare spontan la puii broiler obezi.

Discondroplazia tibială – devoltarea păsărilor pe un schelet imatur provoacă malformații în cartilajul din picioare și șolduri.

Carne de spaghete– mușchiul afectat este atât de slab în structură încât fibrele musculare pot fi smulse cu ușurință cu degetele, precum spaghetele (Maiorano, 2017; Huang & Ahn, 2018).

Pentru mai multe detalii cu privire la bolile de care suferă puii cu creștere rapidă, citește articolul.
Cât de înghesuiți locuiesc puii cu creștere rapidă?: Aglomerația creează probleme majore de sănătate puilor

Puii de carne sunt crescuți în hale industriale cu o densitate de aproximativ 39 – 42 kg/m² (echivalentul a 19,5 – 21 păsări/m² atunci când ating greutatea de 2 kg). Practic, fiecare pasăre are la dispoziție un spațiu mai mic decât o coală de hârtie A4. Studiile arată că densitatea ar trebui să fie de cel mult 25 kg/m² pentru a preveni problemele majore de bunăstare.

O densitate ridicată a populației este asociată cu efecte negative asupra bunăstării, cum ar fi mai multe păsări care devin șchioape, au vânătăi mai mari sau zgârieturi. Pentru a nu trece chiar și de această densitate, fermele practică un procedeu numit ”rărire”, ce presupune uciderea timpurie a unora dintre pui, pe parcursul creșterii lor, pentru a menține densitatea.
Cât de anormală este această creștere rapidă?: Despre creșterea rapidă a puilor

În doar 8 săptămâni pot ajunge la 4 kg. Comparativ, e ca și cum un nou-născut de 3 kg ar cântări 300 kg după două luni. Picioarele puilor nu pot susține greutatea lor excesivă, ceea ce îi face să se miște cu dificultate și să sufere de dureri. Creșterea accelerată și lipsa mișcării contribuie la deformări osoase și probleme articulare, afectându-le grav bunăstarea.

Rasele cu creștere mai rapidă sunt mult mai puțin active din cauza dimensiunii lor și, prin urmare, petrec mult timp mâncând și stând în propriile lor dejecții. Asta înseamnă că suferă de niveluri mai ridicate de arsuri la jaret și pododermatită prin contactul prelungit cu așternutul umed.
Ce practici sunt folosite pentru uciderea puilor?: Practicile folosite pentru uciderea puilor

Cătușele comprimă oasele metatarsiene ale păsărilor, având potențialul de a provoca o durere acută.

Întrucât puii nu au diafragmă, organele lor le comprimă de fapt plămânii, ceea ce le îngreunează respirația.

Păsările, în timp ce dau din aripi, au mai multe șanse să rupă sau să declanșeze hemoragii, lucru ce este nu numai dureros, dar duce la degradări ale produsului.

Păsările care se ridică, nu vor deveni total inconștiente, așa că, în timp ce pot părea ucise, sunt de fapt doar într-un stadiu numit imobilitate tonică. Acest lucru înseamnă că vor fi în viață atunci când gâturile lor sunt tăiate și vor muri fierte când vor ajunge la rezervoare.

Uciderea în atmosferă controlată presupune eliminarea practicii de ucidere prin încătușare cu susul în jos (fără durere și mai puțin stresantă) și ucidere categorică, deoarece nivelul gazelor sunt strict monitorizate.

Surse

Dawkins, M. S. (2008). The science of animal suffering. Ethology, 114(10), 937-945.
Eating Better. (2020, February 27). We need to talk about chicken. https://www.eating-better.org/news-and-reports/reports/we-need-to-talk-about-chicken/
Knowles, T. G., Kestin, S. C., Haslam, S. M., Brown, S. N., Green, L. E., Butterworth, A., … & Nicol, C. J. (2008). Leg disorders in broiler chickens: prevalence, risk factors and prevention. PloS one, 3(2), e1545.
SCAHAW, E. (2000). The definition of avian influenza. The use of vaccination against avian influenza. Report 17 of the European Union Scientific Committee on Animal Health and Animal Welfare, adopted 27 June 2000, Sanco (Vol. 17). B3/AH.
Shivaprasad, H. L. (2002, April). Pathology of birds–an overview. In CL Davis Foundation Conference on Gross Morbid Anatomy of Animals, AFIP, Washington DC (pp. 1-48).
https://www.eating-better.org/news-and-reports/reports/we-need-to-talk-about-chicken/
Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals. (n.d.). Eat. Sit. Suffer. Repeat. RSPCA. https://www.rspca.org.uk/getinvolved/campaign/cheapchicken
Shivaprasad, H. L. (2002, April). Pathology of birds–an overview. In CL Davis Foundation Conference on Gross Morbid Anatomy of Animals, AFIP, Washington DC (pp. 1-48).
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S003257911939827X?via%3Dihub
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1439-0310.2008.01557.x